?Citesc Azi c?nt jazz cu acea curiozitate u?or nesigur? cu care intri ?ntr-o locuin?? necunoscut?. Din holul de la intrare m? izbe?te ordinea. Fiecare cuv?nt e la locul lui. Fiecare sentimenrt a?ezat pe raftul potrivit... Totul cu fine?e, cu rafinament, de un gust irepro?abil. Culmea, ?mi place ordinea asta, mie, care am trecut o via?? ?ntreag? prin meandrele suprarealismului, prin absurdul celor mai derutante concluzii, prin combina?ii imposibile dintre un scaun ?i o cifr?, dintre ziua de joi ?i un pepene verde. Gata! Debutul ?n poezie al Mihaelei Stanciu. Parcurg, a?adar, cartea Azi c?nt jazz. Un titlu incitant prin nostalgia acelui ?l’?ternel retour?, prin inciziile rafinate pe care bisturiul unui chirurg-poet le face pe propria lui agonie, pe t?cere, pe tot ce vine nechemat...?ca ?i cum ar fi ceva normal pe p?m?nt,/ iar tu s? n-ai umbrel?/ s?-?i plac? s? amesteci pic?turile/cu g?ndurile de peste noapte dintr-o conversa?ie neterminat??. O fat? singur? c?nt? jazz f?r? s? clameze nimic, f?r? s? spun? nimic, cauzele nu trebuie aflate. O fat? c?nt? jazz, dar nu c?nt? o fat?, t?cerea e cea care c?nt?. T?cerea asta uneori e foarte ?n?eleapt?. Dar ?n?elepciunea e o mare ofens? pentru un poet, ve?i spune. Uite c? nu e a?a.? Nora Iuga画面が切り替わりますので、しばらくお待ち下さい。 ※ご購入は、楽天kobo商品ページからお願いします。 ※切り替わらない場合は、こちら をクリックして下さい。 ※このページからは注文できません。
